Totul e ok

am revenit aici cu ocazia plecarii la Zmt (ziua mondiala a tineretului) la Madrid ( si nu numai – via Venetia, Barcelona, putintel Padova si Lourdes) . Marea intalnire cu tineri din toata lumea, Si mai ales intalnirea cu Papa ( Benedic al XVI-lea ) experienta unica ..ceva de vis, speram.

Ziceam ca am revenit aici cu interes. aveam nevoie sa fiu logata la wordpress pt o aplicatie.

Anyway am zis sa butonez cateva cuvinte explicative. ( pt cine, chiar nu stiu )

So, Tiki taka Barcelona ) here we come !!!!!!!

si marea nu se mai vede.

Zarile sunt negre si orizontul s-a dus…

la apus.

Un val de suflet amar spala pacatul.

                         O, prea mare vant ce duci departe gandul

                              primeste dorul meu ce bland ,

                                                                     in chinuri isi da duhul.

…….

Cauta lumea si vina

citeste-i si canta-i nocturna,

Acopera-i acum ruptura imensa, 

ascunde goliciunea si-ngroapa acolo ura.

Un nor de furtuna trimite sa spuna

amintirea ce-a ramas mazgalita pe mana…

—–se vede gunoi si multa pulbere de vise,   

                                                              cum rad si plang si scuipa pamant!

Muscat-a un diavol din clipa lor buna.

August 2010

go and check —>>>  http://chitibusuri.wordpress.com

si strugurii si perele. si mirosul de zacusca.

si tristetea beah si amintiri beah

dupa ziua mea toate se duc la vale tot ce ma bucura incepe sa ma vestejeasca. inca un an si inca unul. am facut 21.

cat de penal  sa fii sa ai 21? ) glumeam.

ma bucur de viata si multumesc pt ce am .

cu asta trebuie sa ne ocupam. suntem  facuti din iubire si creati sa iubim.

totul vine firesc apoi.

nu suntem facuti pt a merge la serviciu, nu bani, nu faima, nu avere, sau succes, sau alte mici detalii care par a fi lucruri importante si par a ne bucura si a ne multumi. nu.

Iubirea e viata . toate pornesc de aici si toate drumurile se duc spre iubire.

cine  iubeste pantofii, se face cizmar. el nu munceste, el pur si simplu iubeste!  si atunci ceea ce face se transforma.. si apoi exista.

ce bine ar fi daca ar fi asa cum visez eu…. oamenii sa iubeasca si asta sa fie deajuns.

nici o tanti rea de la magazinul din colt nu ar mai fi defapt rea.

nici o tanti de la posta sau vreo anagajata la banca nu ar mai tipa la tine cand te duci sa platesti facturi.

oamenii ar iubi ce fac, te-ar iubi si pe tine….

hi

aaahg si mirosul de frunze uscate puse la foc in drum si cartofii copti in ele.

sau poala tricoului plina pliiina cu visine din visinul ascuns in spatele casei….  aa si seara mustrarea bunicii ca am patat tricoul

si mirosul de vreascuri puse pe foc sub bidonul mare plin cu apa pregatit pt noi sa ne spalam pe picioare inainte d culcare.

ce amintiri frumoase .. copilaria mea vara la bunici….

si lumina soarelui dis dis de dimineata, cantecul cocosului care ne anunta o noua zi.

roua rece din iarba cand calci incet pe ea si o simti la degetele prin sandalele tale mici de copil.

coacazele rosii cand le cautam in tufe.

joaca in noroi desculti imediat dupa ploaie.

nu le as da pt nimic in lume, si nu pot uita nimic din toate astea. nici n as vrea. 

vor ramane ale mele vesnic. linistea mirosul lumina culoarea gusturile.

parte din mine

* click *

Dacă Dumnezeu nu există şi tu crezi în el, n-ai nimic de pierdut (te înşeli, să spunem, cu o iluzie inofensivă şi consumi nişte timp la biserică, dar timpul oricum nu contează, dacă viaţa ta e un act arbitrar, fără finalitate);
dacă Dumnezeu nu există şi nu crezi în el n-ai nimic de câştigat;
dacă Dumenzeu există şi tu crezi în el ai totul de câştigat;
dar dacă Dumnezeu există, şi tu nu crezi în el ai totul de pierdut. Aşadar, din perspectiva probabilităţii, chiar dacă existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată, credinţa în El e actul cel mai raţional.

pt batranelul de pe scaunul de vis a vis nu mai conteaza ce a fost nu mai conteaza ce este. grija imensa e pt ce o sa fie… cat mai sta? unde se duce? copiii l au uitat, nepotii l au uitat. au ramas doar el si amicul georgel cu care mai joaca o tabla .
o mamica aranjeaza grabita ghiozdanelul pustiului ei de 7-8 ani.
fara sa astepte si raspunsul : -ce ai facut la scoala azi?
hai ca trebuie sa coboram.
pt ea ce inseamna viata? evident o alta grija, o alta frica, niste ganduri grele o apasa.. sotul ei niciodata n o ajuta, el niciodata nu face, nu zice, nu intreaba nimic, nu nu nu … si asta mic se imbolnaveste asa repede si ea nu mai face fata.. si colega de birou ha!fraiera ! i a intors replica azi cand i a atras atentia cu dosarele alea… a murit de ciuda blonda aia slabanoaga.

oameni. suntem oameni.